Jurnalisti versus PR-isti?

ziareDespre conflictul continuu între jurnaliști și PR-iști auzim vorbindu-se pe la toate colțurile. Și nu numai. Astfel, pentru a caracteriza aceastã „relație”, se folosesc sintagme precum: „câmp de luptã”, „rãzboi”, „bãtaie pentru supraviețuire” și multe astfel de expresii negative. Chiar existã acest conflict? Sau, pur și simplu, suntem noi plini de prejudecãți, ceea ce, la urma urmei, ne împiedicã sã „funcționãm” așa cum trebuie?

Tod Hunt și James Grunig (cei care au pus bazele comunicãrii bilaterale simetrice între organizație și publicuri) vorbesc despre acest așa-zis conflict și, evident, concluzia la care ajung este cã Relatiile Publice și Jurnalismul sunt interdependente. Ce lume minunatã!

Viziunea jurnalistului

Aparent, jurnalistul îl vede pe PR-ist ca pe o persoanã ce stã asemeni unui câine de pazã la poarta organizaþiei pe care o reprezintã și nu lasã pe nimeni sã pãtrundã în interior. Orice ar fi de comunicat, acest lucru se va face în exclusivitate prin intermediul lui.

De asemenea, tot aparent, PR-istul este privit ca persoana care va face întotdeauna ca lucrurile sã fie în avantajul companiei: va spune doar o versiune a poveștii, va spune doar o parte din poveste, va spune o altã poveste etc.

PR-istul mai este persoana cu care jurnalistul intrã pentru prima oarã în contact datoritã unui comunicat de presã sau a unui e-mail. Prin urmare, PR-istul ar face bine sã știe limba românã șși sã nu facã greșeli stupide de exprimare.

Și, nu în ultimul rând, PR-istului nu îi pasã de deadline-urile jurnalistului; întotdeauna va trimite materialul pe ultima sutã de metri sau prea târziu.

Viziunea PRistului

Aparent, jurnalistul este acea persoanã care vede o știre numai dacã „omul a mușcat câinele, nu invers”, care interpreteazã comunicatele de presã și datele despre companie într-un mod eronat și care pune cuvinte “în gura” PRistului.

Cred cã cea mai frecventã imagine care ne vine în minte atunci când vorbim despre jurnalism este un om care stã la un birou, are inbox-ul plin de mailuri cu comunicate de presã și, în același timp, din faxul din faþa sa ies alte comunicate, fãrã întrerupere. Și, mai apoi, jurnalistul, asemeni miturilor despre profesori, aruncã toate comunicatele în sus și, cele care rãmân pe birou sunt cele care vor fi știri în ziua respectivã. Imagine metaforicã, evident.

Totuși, conform unui studiu fãcut de New York Times (ce-i drept!) în 1930, 147 din 256 de știri dintr-o zi sunt preluate de la PRiști. Alt studiu din 1930 aratã cã 60% dintre știri sunt scrise prin copierea comunicatelor de presã sau a altor materiale de PR.

Salvează

Salvează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *