Limita dintre Marketing si Relatii Publice

Marketing si Relatii PubliceAm vreo cateva saptamani de cand sunt cufundat aproape pana la gat in carti, articole, site-uri si ganduri despre PR, marketing, advertising si nebunii similare. Si tot de vreo cateva saptamani imi dau seama ca tot ceea ce citesc eu se aplica de departe intr-o lume perfecta, acolo unde specialistii in Relatii Publice, desi stiu ce presupune domeniul marketingului, niciodata nu vor pretinde ca sunt specialisti si in acest domeniu (si invers), unde fiecare domeniu este foarte bine delimitat si fiecare practician stie foarte bine de unde si pana unde ar trebui sa se intinda.

Tot in aceasta lume perfecta exista niste sedinte perfecte la care participa departamentele de marketing si de Relatii Publice dintr-o companie perfecta care detine ambele departamente si carora le delimiteaza foarte clar atributiile. Cu ocazia acestei sedinte (perfecte) are loc o negociere (perfecta) in urma careia rezulta o concluzie (perfecta) cu privire la strategia (perfecta) ce va fi adoptata de companie pe viitor pentru ca aceasta sa creasca mare ca un Fat-Frumos.

Evolutia Marketingului si Relatiilor Publice demonstreaza o directie comuna

Conform lui Kotler si lui Mindak, la inceputurile sale principalul scop al marketingului era de a produce o cantitate suficienta (de orice) in asa fel incat cererea sa fie satisfacuta. Odata cu satisfacerea cererii apare necesitatea unor programe coerente de vanzari, dar si unor elemente de advertising cu scopul de a convinge publicurile ca nevoile lor sunt intampinate de anumite produse.

Pe masura ce piata a devenit din ce in ce mai diversificata si sofisticata, cercetarea se dovedeste a fi din ce in ce mai importanta in incercarea de a cunoaste cat mai bine mentalitatea si stilul de viata al clientului. Urmatorul pas firesc a fost aparitia departamentelor de marketing in companiilor in cadrul carora sunt angajate persoane specializate care sa se ocupe strict de partea de marketing. Ultima etapa a evolutiei marketingului este aparitia companiilor orientate catre problemele sociale.

Relatiile Publice pe de alta parte isi au originea in agentiile de presa al caror principal scop era sa caute in permanenta subiecte de stiri. A aparut astfel necesitatea fireasca de planificare a activitatilor, precum si de cercetare a publicurilor cu scopul de a-i cunoaste deprinderile si preferintele si pentru a sti ce fel de mesaje il „ating”; opinia publica intra astfel in centrul atentiei.

Pentru a realiza analize detaliate asupra opiniei publice, dar si pentru a stabili o buna comunicare intre organizatiei si publicurile sale, se intrevede necesitatea infiintarii de departamente de Relatii Publice. Pentru ca multor companii le lipseau fondurile sau abilitatile necesare pentru a infiinta astfel de departamente, treptat s-au dezvoltat agentiile independente de Relatii Publice iar companiile care isi au propriile departamente de Relatii Publice sunt privite ca fiind orientate spre public.

Rezulta astfel ca evolutia marketingului si a Relatiilor Publice demonstreaza o directie comuna, orientarea catre publicuri.

Cat de benefic este amestecul Marketingului cu Relatiile Publice

Kotler propune desigur si cateva directii de urmat de o companie:

  • Marketingul si Relatiile Publice ca elemente separate si egale ca importanta,
  • Marketingul si PR-ul ca elemente egale, dar acordandu-li-se o importanta diferentiata in functie de situatiile prin care poate trece compania,
  • Marketingul ca element dominant,
  • PR-ul ca element dominant si
  • Marketingul si PR-ul ca indeplinind aceleasi functii.

Depasind stadiul evolutiei celor doua domenii, principala functie a Marketingului este cresterea profitului, in timp ce principala functie a PR-ului este intarirea comunicarii intre o companie si publicurile sale. Care dintre aceste doua functii este mai importanta?

Oricat de atasata as fi de Relatiile Publice, cred totusi ca acestea ar trebui sa lucreze in beneficiul Marketingului; oricat de atasate ar fi publicurile unei companii de aceasta, daca publicurile nu achizitioneaza produsele sau serviciile companiei, nu cred ca putem vorbi despre o reusita in adevaratul sens al cuvantului.

Oricat de multe campanii sociale ar duce o companie cu scopul de a intari opinia pozitiva a publicului si oricat de reusite ar fi acestea din acest punct de vedere, aceasta reusita ar trebui sa se reflecte si in cifra de afaceri.

S-ar putea totusi sa am eu o viziune limitata si lucrurile sa stea de fapt altfel, motiv pentru care astept sa fiu contrazisa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *