Personal branding: modestie si orgasme

brandingSunt unul dintre oamenii care cred ca marketingul ar trebui predat in scolile primare. Nu neaparat la nivel de universitate dar oricum, macar cunostinte de baza. Ar schimba total conceptia copiilor despre societate, nevoi, piete, bani si chiar despre viata. Ar iesi de acolo mai pregatiti.

Fiindca viata e o piata si indiferent daca iti place sau nu, marketingul, cuvantul asta atat de la moda si atat de enervant, e prezent peste tot. Toti ne marketam ideile, dorintele, pe noi si ceea ce facem. Faptul ca multe firme nu au inca un departament de marketing si nici nu concep ideea nu face ca marketingul sa nu mai existe. Daca majoritatea oamenilor ignora faptul ca marketingul e parte din viata lor, asta nu inseamna ca acesta (sau lipsa acestuia) nu le va mai influenta viata.

Atunci cand vrem sa ne convingem prietenii sa iasa la o bere marketam. Incercam sa le vindem ideea, sa le vindem barul in care am vrea noi sa mergem si in care ei nu au fost pana acum, le vindem ora la care ne-ar placea sa iesim din casa, le vindem. Adica ambalam produsul (in cazul de fata, ideea) cat mai frumos, aducem argumente, identificam puncte forte si le scoatem in fata, nu aducem vorba despre punctele slabe, stabilim obiective si incercam sa le atingem. Poate ca de cele mai multe ori nu constientizam asta, dar asa se intampla.

In acelasi mod ne marketam pe noi. Construim o imagine care sa placa celor din jur. Nu e ceva non-etic. E normal. Vrem sa fim apreciati si, mai ales, vrem sa fim unici. A fi unic nu inseamna a aparea la TV sau a fi o vedeta. Inseamna sa iti doresti sa fii recunoscut pentru ceva. Nu esti Ion. Esti acel Ion care ajunge intotdeauna la intalniri cu 5 minute inainte, esti acel Ion care a renuntat la un salariu de 5000 ron fiindca i s-a cerut sa faca ceva ce nu se potrivea cu principiile lui. Esti acel Ion pentru care prietenie e o valoare si in al carui dictionar nu exista verbul “a trada”.

Esti acel Ion. Si multi ignora asta si spera ca altii sa observe ca sunt geniali. E adevarat ca intre lauda si auto-promovare e o linie destul de fina, pe care o poti trece usor, daca nu esti atent. Insa cineva spunea acum cateva luni, la o conferinta, ca modestia nu e o calitate; e un lux pe care doar anumiti oameni si, dupa o anumite varsta, si-l permit. Iar lipsa calitatii de a fi modest nu implica automat si existenta defectului de a fi laudaros.

Crezi ca esti genial sau ca ai un produs genial? Sa-ti dau o veste: daca nimeni nu a auzit de tine sau de ideea ta, esti Zero. Poti sa cresti vreun pic peste valoarea asta, fara marketing?

Posibil. Dar asta doar daca ideea ca ai fi putut face ceva extraordinar, la un moment dat, iti provoaca orgasme. Si pana la urma, probabil ca asa au aparut filozofii. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *